Vanatorii de “recompense”

In editiile trecute www.favor.ro a prezentat opiniei publice faptul ca primarul Finkelstain a primit o donatie misterioasa. Mai precis, un teren in centrul orasului (valorand aproximativ cinci miliarde lei vechi) pe care si-a ridicat o casa impunatoare. Nici pana astazi, primarul nu a putut raspunde la intrebarea legitima: cine este persoana care, tam-nisam, l-a “onorat” cu ditamai pomana imobiliara? Daca raspunsul la intrebare ramane o enigma, nu acelasi lucru se intampla cu cea de-a doua casa din curtea lui Finkelstain. Cladirea apartine socrului acestuia, Neculai Manaila, (foto), intamplator sau nu, candidat la primaria Tecuci in anul 1996 si “iubitor” de afaceri cu cladirile si terenurile statului.

Mai multe documente detinute de www.favor.ro ne ajuta sa intelegem cum functioneaza un sistem de tip mafiot si cum din cateva „lovituri” financiare s-au putut face bani “fara numar”. In centrul afacerilor se afla Neculai Manaila, mentorul politic al lui Finkelstain, personaj care in 1996 a vrut sa puna mana pe primaria Tecuci. Cititi in randurile urmatoare povestea halucinanta a unui sir de ilegalitati care l-au urcat  pe Manaila din simplu gestionar in topul „oamenilor de afaceri” din regiune.

Fabrici luate in rate de la stat, la preturi derizorii.  Fara girant, fara dobanda!
Istoria evenimentelor il gaseste pe Manaila angajat ca gestionar la fabrica de otet Iacomi si Unitatea de Vinificatie Priponesti, unitati ce apartineau SC Vinificatie si Bauturi SA Galati (cu capital integral de stat) in momentul in care conducerea acesteia ( director Lupu Cicerone si contabil sef Bratu Petrica) s-a hotarat sa le “instraineze”. Astfel, unitatile apartinand VB Galati au inceput sa fie vandute ilegal, beneficiar al acestor tranzactii fiind Neculai Manaila.
Astfel, conform unui raport al Directiei Generale a Finantelor Publice, „contrar aprobarii date de AGA (Adunarea Generala a Asociatilor) fabrica de otet Iacomi si U.V. Priponesti s-au vandut direct (fara licitatie deschisa) catre Neculai Manaila (la data de 11 decembrie 1997), cu plata in rate esalonate pe noua, respectiv zece ani (fara a se actualiza ratele de inflatie)”. Fabrica de otet Iacomi a costat 590 de milioane, platibili in noua ani, activul fiind format din cladirea fabricii, utilajele aferente si o suprafata de teren de 1,8 ha. (mai exact o rata lunara de doar cinci milioane de lei). Unitatea de vinificatie Priponesti era formata dintr-un teren de 1 ha si un imobil si a costat 875 de milioane, platibili in zece ani. De mentionat este faptul ca la data vanzarii acestor active, propietarul societatilor amintite era statul.

Caruselul escrocheriilor
Sirul de achizitii-pomana a continuat si in urmatorii ani. Astfel, in anul 2000, fabrica de otet Targul Bujor (cel mai rentabil activ din cadrul SC Vinificatie si Bauturi SA Galati) a fost cumparata de SC Helianthus Oil (actionar Neculai Manaila), fara raport de evaluare, cu suma de 1,3 miliarde, asta in timp ce la aceasta unitate s-au facut investitii inainte de cumparare (deci de catre stat) de aproximativ 300 milioane lei. Tot prin Helianthus Oil, Manaila a mai achizitionat (tot de la stat) la sume derizorii si Centrul de Vinificatie Negrilesti (cu suma de 190 milioane) si Centru de Vinificatie Certesti (pentru suma de 85 de milioane lei).